vineri, 16 decembrie 2011

Marius Opran (general)

Marius Opran. General (r). Fost ofiţer de transmisiuni, e, din 2004, general de brigadă STS. După ’89, devine secretar de stat în MAI şi consilier al lui Ion Iliescu. Ulterior, face afaceri cu echipamente de telecomunicaţii. Se vehiculează că ar fi fost ofiţer acoperit DGIA. Are însă un certificat care contrazice zvonul eliberat chiar de DGIA, când era condusă de generalul Gheorghe Rotaru, bunul său prieten.

Site Personal> Marius Opran

 

 UPDATE:


Domnul general Opran a considerat necesar sa corecteze si sa completeze informatiile din prezentarea de mai sus. Redam integral textul trimis de dansul:
Daca tot ma onorati cu gradul militar, nu ma retrogradati – sunt general-maior, nu general de brigada.
Am trecut in rezerva din M.Ap.N. in iunie 1990 cu gradul de colonel ing. (Trs.) la cerere, pentru ca inregistrasem inca din luna martie cea de a treia firma privata din Romania.
Am fost avansat la gradul de general de brigada pentru lucrarea intocmita personal in calitate de secretar de stat la Ministerul Administratiei Publice (fara Interne, eram in 2001) intitulata “”Strategia Nationala de informatizare a administratiei publice din Romania”, aprobata in luna septembrie 2001 prin HG
Am fost recompensat cu a doua stea – de genetal maior – in 2004 pentru elaborarea, in calitate de consilier al Presedintelui Ion Iliescu, a Strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei “Orizont – 2025″
Am fost inaintat in grad ca general STS si nu de MApN deoarece asta a fost solutia gasita pentru a evita opozitia unui inalt demnitar care avea ideea fixa ca daca voi fi avansat general MApN voi deveni un concurent serios pentru ministrul apararii nationale de la acea data, prieten bun al demnitarului respectiv care practic si obtinuse numirea acestuia in respectiva functie. Iar pe mine nu ma interesa. In plus, consider o mandrie pentru un inginer absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti – Facultatea de electronica si telecomunicatii, specialitatea telecomunicatii (la examenul de admitere am fost 27 pe un loc, dar nu a fost o problema – fusesem olimpic si la mate si la fizica pe cand eram la liceu la Spiru Haret) deoarece STS este esalonul de elita la nivel national al inginerilor avand specialitatea mea.
In ceea ce priveste povestile despre servicii secrete, nu am fost membru al nici unuia dintre ele, nu ca as fi acceptat eu sau nu, pur si simplu nu am primit nici o asemenea propunere deoarece nu corespundeam ca origine si comportament in epoca mea de tinar inginer si nici apoi dupa ce nici varsta nu ma mai facea interesant. Practic nu corespundeam “modelului” fiind copil si nepot de colonei ai Armatei Regale (bunicul meu – comandant al Pirotehniei Armatei, trecut in rezerva la pensie in 1945, iar tatal meu, ajuns colonel prin 4 avansari la exceptional si Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”, care a facut frontul pana la Stalingrad si apoi in partea cealalta pana la Viena, a fost trecut in rezerva la 41 de ani in 1948 fiindca nu a vrut sa se inscrie in Partidul Comunist spunand ca ofiterii nu au voie sa faca politica), permanent am fost considerat o persoana cu vederi pro – occidentale, fusesem vreo 3 ani disc – jockey pe Litoral la una din cele mai faimoase discoteci cu intrare pe valuta, prietenie cu foarte multi straini (si straine!), corespondenta cu acestia. De fapt si acum ma mir cum de mi-au propus la repartitie sa devin cadru activ la Institutul de cercetari stiintifice al M.Ap.N., banuiesc ca cineva a decis ca media este mai importanta decat dosarul, posibil sa se fi schimbat si optica considerandu-se ca sunt urmasul a doua generatii de ofiteri, a fost si anul Revolutiei de la Praga care a schimbat optica conducatorilor din acea vreme, a mai fost si un fost subordonat al tatalui meu, ajuns general si care s-a gandit ca trebuie sa-i intoarca intr-un fel binele facut in 1942 cand acesta era seful cercetarii in regimentul comandat de tata si care pusese in pericol toata unitatea militara deoarece, in baza informatiilor de cercetare raportate, aceasta a fost in pericol sa cada toata prizoniera la rusi, iar tata l-a scapat de Curtea Martiala … oricum am avut bafta!

Partea II – acum m-am dezlantuit!
Dar marele noroc l-am avut in 1971, eram tanar lt.-major inginer si intr-o duminica seara m-am dus invitat de cel mai bun prieten al meu, de meserie operator de film, evreu emigrat apoi in SUA si care traieste la New York de vreo 35 de ani,la un bairam la cineva intr-un bloc modern pe str. Eminescu, era o camera plina de haine (era iarna), un magnetofon Uher era pus la maximum, bautura, fete, dans, inghesuiala, lume multa, printre care si unii mai mici de inaltime si mai bronzati la fata. Dupa vreo doua ore mi-am intrebat amicul cine este gazda si mi-a spus “La secretarul Ambasadei Peru”. Era clar ca oricine intra in blocul ala, care era numai pentru personalul ambasadelor straine, era fotografiat, asa ca chiar a doua zi am fost chemat de ofiterul de contrainformatii al institutului care m-a intrebat daca am fost la o petrecere “la o ambasada straina”, i-am spus ca da, m-a intrebat de ce nu am raportat, am cotit-o spunand ca vroiam sa o fac prin raport scris, dar nu-l terminasem inca (pe dracu aveam de gand, dar nu banuisem ca sunt asa de eficienti, eram cam naiv pe vremea aceea). In final s-a facut o sedinta de prelucrare a “cazului” cu toate cadrele militare din institut, ceva demn de Kafka, in momentul in care comandantul institutului a spus: “Tovarasi, ne aflam aici deoarece un ofiter, caruia nu o sa-i dam numele, a incalcat grav ordinele in vigoare si nu a raportat faptul ca a fost la o petrecere la o ambasada straina”, iar in acel moment am avut sentimentul ca se joaca telefonul fara fir, gen piticii din Alba ca Zapada – pe rand fiecare ii spunea vecinului in sdopta la ureche: E Opran … E Opran… E Opran…
Partea buna este insa inspiratia care am avut-o imediat dupa sedinta, m-am cerut la raport la Comandant, general-colonel Titus Lupescu, caruia i-am spus: “Tovarasul General, am facut o boacana, Dvs. nu a-ti pomenit numele meu, dar toata lumea o stie. Cunosc ca urmeaza sa faceti propuneri catre Directia Generala a Inzestrarii pentru detasarea unui numar de ofiteri cercetatori din institut in economia nationala, la Comitetul de Stat pentru Energia Nucleara – Institutul de Fizica Atomica, Sectia Laseri, unde urmeaza sa se infiinteze Grupa speciala pentru aplicatii laser a M.Ap.N. Rugamintea mea este sa ma treceti si pe mine pe lista”. Generalul Lupescu s-a gandit un pic, a format un numar de interior si a spus: “”Andreescule (generalul Dumitru Andreescu era directorul stiintific al institutului), punel si pe Opran pe lista pentru laseri, are el alte probleme, dar meserias este!” A fost cel mai mare bine facut mie de cineva in toata viata mea! Asa am devenit unul primele 6 cadre militare care au constituit nucleul Laboratorului de dispozitive speciale cu laseri din IFA, devenit in 1977 in urma reorganizarii sectie in cadrul Institutul de Fizica si Tehnologia Aparatelor cu Radiatii si in care la plecarea mea in 1983 lucrau peste 120 de specialisti de marca. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, am facut stiinta aplicata pura, lucrari stiintifice, brevete de inventii, prima monografie de laseri si aplicatii pentru care am primit premiul pentru fizica al Academiei Romane in 1981 etc. Tot la IFA am devenit membru PCR la 28 de ani si dupa 5 ani de cand devenisem ofiter, in 24 de ore, deoarece era conditie obligatorie pentru a participa la concursul de cercetator stiintific principal. Nu am depasit insa niciodata rangul de simplu membru, nedetinand nici o data o functie aleasa. Dupa care, la ordin, am fost detasat pe rand din Ministerul Apararii Nationale in economia nationala la Centrul National al Industriei Aeronautice Romane – Programul romano-britanic al avionului mediu curier ROMBAC 1-11 ca sef al Departamentului de inginerie de sisteme in perioada 1983-1985(realizarea celui mai mare centru de calcul din tara bazat pe mainframe CDV Cyber si prima retea de calculatoare din Romania tip WangNet)si apoi (1985 – 1990) pe functia de inspector general pentru modernizare si progres tehnic la Ministerul Industriei Alimentare si inspector sef pentru aceleasi probleme al flotei de pescuit oceanic. Ceea ce pot sa va spun este ca operarea flotei a fost ceva extraordinar, o experienta unica care mi-a folosit enorm si decisiv pentru a putea dupa 1990 sa ma decid sa trec in sectorul privat. A patra flota din lume ca deplasament, cu 12 reefere (nave de transport frigorific) de tip Polar – 2 fabricate in URSS, 4 – in RDG si 6 in Romania, 42 de trawlere oceanice(nave de pescuit) sw tip B22222 si B419 din Polonia, Atlantic – RDG, Super-Atlantic – made in RDG si Romania, un tanker petrolier construit la Constanta – total 55 de nave pe care le mutam pozitia figurata prin mici machete din plastic colorat si cu magneti pe un urias planiglob caserat pe o placa subtire din otel si situat in spatele biroului meu. Zone de pescuit si operatiuni de congelare: Mauritania, Zona sud – est Atlantic(Africa de Sus si Namibia), Nord – Estul Angliei (Scotia). Putini stiu ca aceasta flota a fost dezvoltata din necesitatea de a compensa prin peste oceanic deficitul de proteina creat in alimentarea cetatenilor nostri de conditia impusa de URSS ca cel putin 25% din importurile romanesti de energie sa fie platite in barter cu carne de porc – din acest motiv au fost create si uriasele combinate zootehnice de la Timisoara, Slobozia, Iasi, Bacau etc. Ceea ce pot sa va spun acum, la peste 20 de ani de atunci, este ca aceasta flota, care trebuia sa opereze in regim de autofinantare, am preluat-o cu un deficit de 12,6 mil dolari in 2005 si am adus-o – impreuna cu colegii mei dir. general Negoescu, dir, comercial d-na Gabriela Tascau si dir. exploatare flota CLC Petru Sinescu de la Centrala Pescuitului si cu dir. general Cornel Dascalu de la IPO Tulcea – la plus 3.3 mil. dolari in 1989. Si asta in conditiile in care un kg din deliciosul peste oceanic era oferit la sub jumatate din pretul carnii de porc, in timp ce acum raportul este 3…4 ori mai mare in favoarea pestelui oceanic. Au fost niste ani extraordinari: negocieri pentru reducerea preturilor la reparatiile standard a navelor de pescuit in santiere straine (Las Palmas, Capetown, Walvis Bay, Gibraltar; negocierea contractelor de pescuit cu guvernele din Mauritania, Maroc, ONU pentru Zona ICSEAF (Sud-Est Atlantic) si a acordului cu Marea Britanie, asigurarea navelor cu Lloyd’s si P&I, achizitionarea de piese de schim cu Sulzer CCM si PJ Brand, schimbarea locului de schimb de echipaje pentru Zona Sud din Luanda in Windhoek, dotarea navelor cu echipemente de comunicatii INMARSAT si cu sonare de detectie a bancurilor de peste, comercializarea la export a unor cantitati de peste prioritar pe Egipt prin soc mixta a Prodexport din Londra – Atalanta UK condusa de reputatul specialist in comert exterior Ion Nitu, incheierea acordului reciproc de livrare de combustibili de bunkeraj incheiat cu Shell si Castrol etc.
OK – ajunge, dar in sfarsit mi-am indeplinit aceasta veche dorinta – de a povesti cuiva toata aceasta istorie a carierei mele profesionale.
Istoria de dupa Revolutie – alta data si pe baza de solicitare. De fapt am de gand sa scriu o carte daca ma vor mai tine balamalele si voi avea timpul necesar. Sunt convins ca aventurile traite in perioada studentiei, la IFA si in special cele din perioada pelegrinarilor cu flota de pescuit oceanic si in anii de dupa Revolutie, evitand pe cat posibil orice referire la domeniul politic, vor asigura succesul cartii prin aspectele inedite pe care le va contine. Apropo, credeti ca se merita referinta facuta de Dvs. “comert cu echipamente de telecomunicatii”2 deoarece unicele asemenea echipamente sunt cele de comunicatii satelitare Thuraya, volumul afacerii fiind sub 15.000 Euro pe an. Credeti ca la cifra aceasta este o afacere ce merita mentionata? Care credeti ca este profitul realizat la un asemenea turnover? Nu am nimic contra sa o lasati, dar cred ca ar trebui totusi stabilita o limita minima a cifrei de afaceri pentru a o mentiona in prezentarea unei persoane, inclusiv profitul anual pe care-l estimati ca este obtinut si care in acest caz nu-mi acopera nici costul tigarilor. De 8 ani nu mai am nici o afacere in Romania din cauza coruptiei care a atins culmi nebanuite, in schimb in mandatul 2007-2010 am fost primul roman reprezentant al patronatelor ales in BEx al Comitetului Economic si Social European, fiind presedinte sau raportor pentru un numar de tematici mai mare decat al tuturor celorlati 14 membri romani. Ma asteptam deasemenea sa fie mentionat faptul ca am fost presedinte al Confederatie patronale UGIR-1903, cea mai mare din Romania, in perioada 1993-1996 di pentru a doua oara cu uncepere din luna octombrie 2011 pentru un mandat de 4 ani, ca am mandat 2010 – 2015 de membru delegat al Comitetului Economic si Social European – Comisia Consultativa pentru Mutatii Industriale care implineste marti 12 iunie varsta de 10 ani, ca sunt presedinte al Dondului International pentru cooperare si parteneriat “Marea Neagra – Marea Caspica” – Filiala Bruxekkes acreditata la Uniunea Europeana si NATO, ca sunt membru al Stakeholder Board al programului “Digital Agenda” al Comisiei Europene – DG INFSO, ca sunt expert- evaluator al Comisiei Europene pentru Programul FP7 in domeniul “Sisteme Integrate de securizare a frontierelor” si “Protectia Infrastructurilor Critice – Cyber Terrorism”, ca sunt expert al European Defense Agency pentru domeniile “Sisteme de sisteme” si “Optronica, laseri si vedere pe timp de noapte”, ca sunt membru al Consiliilor de administratie ale “Petrolexportimport” si “Pro Optica”, ca sunt autor la Bruxelles al lucrarilor “Pentru o strategie mai agresiva si mai competitiva a industriei de aparare europene”, “Rolul ICT pentru dezvoltarea durabila a UE”, “Criterii de alocare a contractelor publice in domeniul achizitiilor de tehnica militara si pentru securitate”, “O noua strategie pentru consolidarea pozitiei de lider mondial a industriei aeronautice europene”, “Servicii satelitare pentru cetatenii europeni”, “Transportul maritim al gazelor naturale”, “Geopolitica energiei in zona M. Negre – M. Caspice”, “Spre o strategie comuna NATO – UE in domeniul cyber terorismului”, “Protectia infrastructurii critice in domeniul transportului energie electrice”, “Energia curata si energia verde – comparatie si perspective”, “Costul securitatii aeriene”, “Digital Agenda” – la cererea directorului general al DG INFSO din cadrul Comisiei Europene etc.
Iar in ceea ce priveste afacerile, domeniul principal la care sunt conexat de ani buni este cel al comertului cu opere de arta, pe care il profesez in primul rand datorita pasiunii mele de colectionar cu vechi state si numai in afara Romaniei deoarece tara noastra mentine inca o legislatie in total dezacord cu cea europeana in domeniu si care a condus la aberatii in urma carora un ciobanas al lui Grigorescu se vinde cu 300.000 Euro la Bucuresti si cu maximum 30.000 Euro la Paris si cu 10…15 mii la Londra, iar cei mai bine cotati international doi pictori romani sunt de origine evreeasca care au plecat la timp din Romania pentru ca operele lor sa nu fie supuse judecarii comuniste a Comisiei de patrimoniu si tezaur national din subordinea Ministerului Culturii si a comisarei bolsevice care conduce inca Muzeul National de Arta al Romaniei.


M. E. Opran
Brussels, 9 (cand am inceput)-10 (cand am terminat) iunie 2012



Multumim dlui general pentru mesaj si ii dorim sa finalizeze cartea autobiografica. Se anunta deja o lectura savuroasa. Ii stam de asemenea la dispozitie daca vrea sa raspunda acuzelor care i s-au facut in presa si din care am preluat o mica parte in capul acestui material.

Un comentariu:

  1. Daca tot ma onorati cu gradul militar, nu ma retrogradati - sunt general-maior, nu general de brigada.
    Am trecut in rezerva din M.Ap.N. in iunie 1990 cu gradul de colonel ing. (Trs.) la cerere, pentru ca inregistrasem inca din luna martie cea de a treia firma privata din Romania.
    Am fost avansat la gradul de general de brigada pentru lucrarea intocmita personal in calitate de secretar de stat la Ministerul Administratiei Publice (fara Interne, eram in 2001) intitulata ""Strategia Nationala de informatizare a administratiei publice din Romania", aprobata in luna septembrie 2001 prin HG
    Am fost recompensat cu a doua stea - de genetal maior - in 2004 pentru elaborarea, in calitate de consilier al Presedintelui Ion Iliescu, a Strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei "Orizont - 2025"
    Am fost inaintat in grad ca general STS si nu de MApN deoarece asta a fost solutia gasita pentru a evita opozitia unui inalt demnitar care avea ideea fixa ca daca voi fi avansat general MApN voi deveni un concurent serios pentru ministrul apararii nationale de la acea data, prieten bun al demnitarului respectiv care practic si obtinuse numirea acestuia in respectiva functie. Iar pe mine nu ma interesa. In plus, consider o mandrie pentru un inginer absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti - Facultatea de electronica si telecomunicatii, specialitatea telecomunicatii (la examenul de admitere am fost 27 pe un loc, dar nu a fost o problema - fusesem olimpic si la mate si la fizica pe cand eram la liceu la Spiru Haret) deoarece STS este esalonul de elita la nivel national al inginerilor avand specialitatea mea.
    In ceea ce priveste povestile despre servicii secrete, nu am fost membru al nici unuia dintre ele, nu ca as fi acceptat eu sau nu, pur si simplu nu am primit nici o asemenea propunere deoarece nu corespundeam ca origine si comportament in epoca mea de tinar inginer si nici apoi dupa ce nici varsta nu ma mai facea interesant. Practic nu corespundeam "modelului" fiind copil si nepot de colonei ai Armatei Regale (bunicul meu - comandant al Pirotehniei Armatei, trecut in rezerva la pensie in 1945, iar tatal meu, ajuns colonel prin 4 avansari la exceptional si Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", care a facut frontul pana la Stalingrad si apoi in partea cealalta pana la Viena, a fost trecut in rezerva la 41 de ani in 1948 fiindca nu a vrut sa se inscrie in Partidul Comunist spunand ca ofiterii nu au voie sa faca politica), permanent am fost considerat o persoana cu vederi pro - occidentale, fusesem vreo 3 ani disc - jockey pe Litoral la una din cele mai faimoase discoteci cu intrare pe valuta, prietenie cu foarte multi straini (si straine!), corespondenta cu acestia. De fapt si acum ma mir cum de mi-au propus la repartitie sa devin cadru activ la Institutul de cercetari stiintifice al M.Ap.N., banuiesc ca cineva a decis ca media este mai importanta decat dosarul, posibil sa se fi schimbat si optica considerandu-se ca sunt urmasul a doua generatii de ofiteri, a fost si anul Revolutiei de la Praga care a schimbat optica conducatorilor din acea vreme, a mai fost si un fost subordonat al tatalui meu, ajuns general si care s-a gandit ca trebuie sa-i intoarca intr-un fel binele facut in 1942 cand acesta era seful cercetarii in regimentul comandat de tata si care pusese in pericol toata unitatea militara deoarece, in baza informatiilor de cercetare raportate, aceasta a fost in pericol sa cada toata prizoniera la rusi, iar tata l-a scapat de Curtea Martiala ... oricum am avut bafta!

    RăspundețiȘtergere